1. Constanta dielectrică
Raportul dintre capacitatea unui condensator de aceeași dimensiune realizată din material izolant ca mediu și vid ca mediu se numește constantă dielectrică (constantă dielectrică).
Standard de testare: GB/T 1409-2006 Măsurarea constantei dielectrice relative și a factorului de pierdere dielectrică a materialelor de izolare electrică în frecvență, audio, frecvență înaltă (inclusiv lungimea de undă a undei de contor) sub metoda de testare.
2. Pierderea dielectrică
Atunci când o tensiune sinusoidală este aplicată pe un dielectric, valoarea tangentă a unghiului rezidual δ a unghiului de fază între tensiunea aplicată și curentul aceleiași frecvențe, Tanδ, se numește tangenta unghiului de pierdere dielectrică (tangenta unghiului de pierdere dielectrică), referit ca pierdere dielectrică.
Standard de testare: GB/T 1409-2006 Măsurarea constantei dielectrice relative și a factorului de pierdere dielectrică a materialelor de izolare electrică în frecvență, audio, frecvență înaltă (inclusiv lungimea de undă a contorului) sub metoda testului.
3. Rezistența dielectrică
Rezistența dielectrică (rezistența dielectrică) este o măsură a capacității materialelor de a rezista la descompunerea electrică, valoarea de tensiune de descompunere a eșantionului și raportul dintre grosimea specimenului, KV/mm.
Rezistenta la valoarea tensiunii: crește rapid tensiunea la o valoare specificată, rămâneți pentru o anumită perioadă de timp după ce eșantionul nu este pătruns, tensiunea în acest moment se numește valoarea tensiunii rezistente.
Standard de testare: GB/T 1408.1-2016 Metoda de testare pentru rezistența electrică a materialelor izolatoare solide Partea I Test la frecvență industrială
4. Rezistență la izolare
Rezistența la izolare (rezistență la izolare) este adesea exprimată în următoarele trei moduri.
1) Rezistența la material izolație
Materialul care trebuie măsurat este plasat într -un electrod standard, iar după un anumit timp, raportul dintre tensiunea aplicată la ambele capete ale electrodului și curentul total dintre electrozi este rezistența, care se numește rezistență la izolație a materialului .
2) Rezistivitatea volumului
Raportul dintre gradientul potențial paralel cu direcția curentului prin material și densitatea curentului se numește rezistivitate a volumului sau rezistență la volum, ω-m.
3) Rezistivitatea suprafeței
Raportul dintre gradientul potențial paralel cu direcția de curent prin suprafața unui material și curentul pe unitatea de lățime a suprafeței se numește rezistivitate a suprafeței, sau rezistență la suprafață, Ω pentru scurt.
Standard de testare:
GB/T 10064-2006 Metoda de testare pentru rezistența la izolare a materialelor izolante solide
GB/T 1410-2006 Metode de testare pentru rezistivitatea volumului și rezistența la suprafață a materialelor izolante solide
4. Rezistența la arc
Rezistența la arc (rezistență la arc) se referă la rezistența materialelor plastice prin acțiunea arcului de înaltă tensiune cauzată de deteriorarea capacității de a utiliza flacăra arcului pe suprafața materialului cauzat de carbonizare la suprafața conductivității timpului necesară (e) ca.
Standard de testare: GB/T 1411-2002 Rezistența materialului izolant solid uscat la testul de descărcare a arcului de curent mic de înaltă tensiune.
